Liniştea aceea fără de care nimic nu iese cum ar trebui. Sentimentul că există cineva pentru care faci tot ce faci bun. Cineva căruia îi pasă de tine. Poţi fără ele? Poate că uneori ţi se pare că da. Poate că, de fapt, ne amăgim cu ideea că nu depindem de nimeni, că putem fi şi singuri puternici. Dar şi cei puternici au slăbiciunile lor. Care, o dată şi o dată, tot îi fac vulnerabili. Răspântiile ne sunt date pentru a conştientiza, permanent, că puteam pierde mai mult. Nici un drum, după o răscruce, nu mai e acelaşi. E cel vechi, plus încă ceva şi minus altceva. Eu fără tine sunt eu cu tine din care te-am (te-au?) luat pe tine. Şi cubul meu de aer din care, periodic, parcă mi se ia aerul... El trebuie, de fapt, doar reîmprospătat. Altfel, cum aş putea supravieţui?
Angela Ribus - Sahare si Fantani
Urari de Sezon
Acum 15 ani
Postări
7 comentarii:
Tiii, ce fain le zice tanti :) Chiar voiam să întreb ieri dacă mai ai citate :)
Am un volum care a fost publicat deja pe hartie si unul care inca nu a vazut lumina tiparului. Intelegi de ce o iubesc de peste 25 de ani ?
Ăăăă, Angela Ribus eşti tu?
Wrong, try again. Angela R(ibus, ibinciuc) te-a inspirat timp de 25 de ani? La mulţi înainte :)
M-a inspirat si pe mine. Dar cele scrise aici sunt gandurile ei scrise de ea. Mi le-a trimis de vreo cateva zile si eu le impart cu voi.
Deci nu sunt eu autorul !
Acum e totul clar :) Nu am corelat prima întrebare cu răspunsul tău şi am înţeles că TU ai un volum publicat şi unul ne :) Pentru o sherloackă e absolut inadmisibil :) Ezit între un harakiri (sau sepukku?) şi încă o cafea, să mă trezesc mai bine :)
Am avut o bunica (nu mai e) care zicea in loc de 'harcea-parcea' sau 'varza' - 'harakire'. :))))))
Trimiteți un comentariu