Vindem şi cumpărăm iluzii. La preţuri neconvenţionale. Ne avântăm şi ne dezumflăm, după cum cade zarul. Credem că noi facem legea, că totul depinde de viaţa noastră. De fapt, viaţa noastră depinde de tot. Nu învăţăm niciodată de-ajuns până când nu se împlineşte timpul. Până nu plătim preţul. Şi nici atunci nu suntem garantat atât de înţelepţi cum am vrea, cum ar trebui să fim.
Nu numai ceilalţi ne oferă surprize. Surprizele cele mai mari vin din noi înşine, cei despre care credem că ştim cele mai multe lucruri. De câte ori ne tulburăm conştient apele interioare? De câte ori avem curajul să răscolim tot ce se află dincolo de stratul superficial al aparenţelor? Cine îşi asumă primul nebănuitul din el pentru ca, mai apoi, să-l poată învăţa şi pe celălalt acelaşi lucru?
Angela Ribus - Sahare si Fantani
Urari de Sezon
Acum 15 ani
Postări
4 comentarii:
si daca iluziile ar fi cele care ne tin pe o linie normala? si uneori chiar ne ridica, ne mobilizeaza? chiar cu riscul de a plati pretul cuvenit.
Ce bine e cand descoperi ca te poti surprinde,dar asta daca ai intr-adevar ceva curaj sa te avanti in "apele interioare". E reconfortant.
Ce am fi fara iluzii ?
niste indivizi plictisitori, urati la minte! alte idei/pareri?
Am fi mult mai tristi.
Trimiteți un comentariu