Nu plecarea,
Nu plecarea
este cea care ma-nspaimanta,
ci momentul in care
Simt ca-ncepi sa pleci,
ca o mana ce se ridica
din mine spre mine
pipaindu-mi grabit beregata.
Nu moartea lebedei,
Nu moartea
este cea care ma sfasie,
ci cantecul ei.
Nu caderea,
Nu caderea pasarii-mpuscate,
ci tipatul sau
ca o prelungire a unui
Zbor frant ...
(scrisa pentru Angela Ribus din Galati in 1986)
2 comentarii:
incerc sa imi amintesc si eu un vers doua ...si iata :
niciun cuvant despre pasari captive
despre temnita lor niciun cuvant
despre peretii umezi prin care -
nu mai razbate de mult niciun cantec
niciun cuvant despre tristete -
nici despre-amurgul din aripa ei...
Nici un cuvant despre tristete ! De acord ! :)
Trimiteți un comentariu