Aprilie

Next !

Tata isi taraia decis pantofii spre moarte. I-am vorbit 24 de ore pana l-am intors din drum. Cuvintele sperie moartea. Next !

76

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.



Nichita ar fi implinit azi 76 de ani.

Azorel

Dintr-un ou a iesit un pui de cocos alb care umbla tot timpul dupa mine prin casa. Ajungea cu mult inaintea mea la usa cand suna cineva. Venea si-mi ciugulea din palma cand il strigam ‘cutzu-cutzu’. I-am pus numele Azorel. Pentru ca a mai crescut si murdarea prea rau gresia l-am dus la o curte unde este regele alb al gainilor. De cate ori trec pe acolo il strig ‘cutzu-cutzu’ si vine sa-mi ciuguleasca din palma. Cunosc oameni mult mai prosti decat aceasta gaina.

Blanche

Patricia Kaas - Mademoiselle chante le blues

R.I.P.

Tot ce ne-a ramas nespus ne vom spune in gand.

Martie

Prima

PRIMA POEZIE SCRISA DE MINE
(aveam 16 ani, recuperata azi-noapte si multumesc din suflet)


Baiatul care surade

Priveste cum iese in strada cu parul valvoi
in picioarele goale.
Noi, trecatorii,
il cunoastem cu totii.
E baiatul care surade.

Toti zic ca n-are necazuri,ca-i fericit.
Toti care trec….Doar e baiatul care surade.
Imparte la toti
cate o vorba, cate un zambet,
da bani la saraci si fura mere din piata.
Sunt dati cand il prinde.
Cuminte indura, surade
si pleaca.

Priviti cum ies in strada
cu parul valvoi,i n picioarele goale.
Voi, trecatorii, ma cunoasteti cu totii.
Hm… Sunt baiatul care surade.

Toti zic ca nu am necazuri,ca-s fericit. Toti care trec.
Hm… Doar sunt baiatul care surade.
Impart la toti cate o vorba, cate un zambet,
dau bani la saraci si fur mere din piata.
Sunt dati cand ma prinde.Cuminte indur,surad
si plec.

Si plec la fel de indragostit
precum am venit.

Doar sunt baiatul care surade!…

(Bucuresti, 04 august, 1983)

Noapte

notte d'amore
»

Vapor

M-a intrebat azi: ce-ai face daca as fi vapor ?


Daca ai fi vapor eu as fi ocean si te-as legana.

Daca ai fi vapor as fi furtuna si te-as esua pe insula mea.

Daca ai fi vapor as fi pirat si te-as rapi pentru toata viata.

Dimineata

Fata Verde

Era cu 2 saptamani inainte de Revelion. 1985 spre 1986. Asteptam sa vina trenul. Trebuia sa ma intalnesc cu fata intr-un palton verde si o caciula neagra. Facusem rost de 5 garoafe de la sera unchiului unui amic care livra gosposariei judetene de partid. Toate fetele se uitau cu jind pe strada la buchetul meu. Ma simteam bine - asta insemna ca se va bucura si fata verde.
A sosit trenul ...

Voi continua mai tarziu.

Rabdarea Invingatorului

Ceva-ul sfânt care ne-a mai rămas. Pe care nimic şi nimeni nu
ni-l poate lua. Când zborul pare încetinit din cauza furtunii, găsim puteri în aripile noastre. Mizând pe ceilalţi vedem cel mai bine cât suntem de singuri. Comunicarea are limite. Ca şi înţelegerea. Atât doar că uneori uităm să le vedem. Sau ne imaginăm că depinde numai de noi ca lumea să fie cum am vrea.
Vine o vreme când în locul fiecărei aripi retezate înmugureşte altceva. Restul ţine de răbdarea învingătorului. Şi de porţia zilnică de singurătate a fiecăruia.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Creativitate

- De ce spui ca nu esti creativa ?!? Atunci cum ai scris ceea ce ai scris ?
- Acolo nu este creativitate, este doar viata trecuta prin filtrul sufletului.
- Exact ! Pai, chiar asta este creativitatea, experienta de viata trecuta prin suflet.

Fa Ce Vrei

Invatand Zborul

Prezentul contează mai mult ca orice. Ani la rând ne pregătim zborul. Îl învăţăm, având impresia că stăm pe loc, şi îl exersăm cum ne pricepem mai bine. Cu aripile deschise, când tocmai am spune că e timpul să încercăm înălţarea, vedem că, de fapt, locul de plecare a rămas în urmă. Preocupaţi de lecţiile celorlalţi, nu realizăm decât târziu că zborul nostru a început de mult, că aripile noastre au crescut şi că timpul nostru a venit. Mâine va fi un altfel de astăzi.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Ce Daca ?

Ce daca odata demult ne-am cunoscut prea devreme, iar acum ne-am recunoscut prea tarziu ? Si ce daca ? Cui ii pasa de timp ? Stii prea bine ca-i relativ si n-are curajul sa se puna cu noi.

Februarie

File de Feteasca Neagra

Sa va spun cum imi place sa mananc peste - una dintre preferinte. Pescuiesc niste file de supermarket si il tratez cu indiferenta pana se dezgheata daca este congelat. Apoi, dupa cum am chef sa ma joc cu el ori il prajesc pur si simplu ori il razgai un pic prin malai apoi prin ou batut apoi iar prin malai dupa care tot in tigaie il pun la prajit si il las sa se inveseleasca pana devine auriu.
Sosul il fac cu telina rasa, hrean ras, usturoi torturat ca pentru mujdei, sare, piper alb, chilly sau boia rosie - pe care le amestec cu smantana sau iaurt dupa ce le-am adaugat ulei de la pestele prajit si am stors ca un barbar fara mila o lamaie babana.
Chiar daca peste tot se spune ca la peste se bea vin alb, ce-mi pasa mie, eu beau o feteasca neagra de Pietroasele din 1999. Miam !

Olimp

Singur cu Tine

Limitele între care nu ne putem schimba. Ceva-ul din noi care rămâne al nostru. Cum să faci din el un atu? Prietenii nu sunt cei care stau cel mai aproape de noi. Sunt cei care ne dau nădejde, atunci când nimic altceva pare că nu mai există. Gesturi care nu pot fi răsplătite. Amănunte care contează. Compensări nebănuite. Să fii în postura celui care a pierdut şi să te simţi bogat. Face parte din bucuria de după înfrângere. Care te ajută să simţi că ai pentru ce să mergi mai departe. Singur cu tine

Angela Ribus - Sahare si Fantani

La Trapez

Draga mea, viata ta este ca o evolutie la trapez. Eu voi fi plasa ta de siguranta. Sa nu-ti mai fie teama sa zbori.

Ianuarie

Drepturi

V-aţi gândit vreodată ce mare minune e viaţa? Câţi am avut prilejul de a mulţumi îndeajuns pentru simplul fapt că avem acest drept: dreptul la viaţă? Dreptul de a începe o nouă zi ca pe un dar suprem. Dreptul de a iubi necondiţionat. Dreptul de a fi fericit pentru orice lucru - bun sau rău.
Fiecare ducem cu noi măsura faptelor noastre. Şi, mai devreme sau mai târziu, învăţăm să deosebim lucrurile cu adevărat esenţiale. Atunci, nimeni şi nimic nu ne mai poate împiedica să le preţuim dar, în egală măsură, nu mai avem scuza celui care nu a ştiut acest lucru. Nu mai avem voie să greşim confundând dreptul la viaţă cu dreptul de a ne-o irosi, dacă tot ne-a fost dată.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Lili

Timpul Nostru

Care obstacole sunt mai greu de trecut: cele pe care ni le pun alţii sau cele pe care ni le creăm noi înşine? Depăşindu-le pe primele, învăţăm să comunicăm. Depăşindu-le pe celelalte, învăţăm să ne învingem propria limită. Ceilalţi ni le aşază în cale deliberat. Noi ni le presărăm înlăuntru din nepricepere sau din dorinţa de a ne pregăti evoluţia.
Obstacolele - capcane pe care ni le pune viaţa pentru a trage de timp. De timpul nostru.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Sihastria Mea

Daca as decide sa devin sihastru si sa ma retrag singur in munti nu mi-ar lipsi nici televizorul, nici salamul cu e-uri, nici hypermarketurile etc. Mi-ar fi destul de simplu. Atunci de ce nu o fac ?
Pentru ca nu pot trai fara surasul copiilor mei si fara tandretea, nebunia si mirosul femeii indragostite.

Ascult

Trepte Interioare

Etape. Felii de viaţă. Porţii mai mari sau mai mici de adevăr pe care trebuie să-l descoperim singuri. Fiecare furtună lasă în urma ei o linişte dureroasă. Dezarmantă. De parcă viaţa s-ar fi dus o dată cu zgomotul. Să fie larma esenţa vieţii?
Trepte. Deocamdată, cu un singur sens. Nimeni nu ne întreabă dacă suntem sau nu în stare să le urcăm. Ne adunăm puterile, strângem încet şi pe îndelete din dinţi şi, atunci când îndeplinim condiţiile, trecem la următoarea. Fiecare avem scara noastră interioară de urcat. Care poate fi luminată sau nu. Vegheată sau nu de un gând bun.

Angela Ribus - Sahare si Furtuni

Chiar Daca

Toate Dezamagirile Lumii

Dragostea. Aripi care vin de la sine. Bucuria că, pe lumea asta, mai sunt şi oameni care ne înţeleg. Zborul nu se învaţă. Întâlniri pe care le trăim şi nu înţelegem cum de putem fi atât de norocoşi. Bilanţ cu plus. Amintiri de preţ. Sentimentul că vine o vreme când lucrurile, într-adevăr, se aşază. Dumnezeu e drept. Sinceritate până la lacrimi. Acum cred că există şi lacrimi de fericire. Nu suntem nici pe departe atât de singuri. Doar obosiţi de căutare şi purtând cu noi toate dezamăgirile lumii.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Pretul Iluziilor

Vindem şi cumpărăm iluzii. La preţuri neconvenţionale. Ne avântăm şi ne dezumflăm, după cum cade zarul. Credem că noi facem legea, că totul depinde de viaţa noastră. De fapt, viaţa noastră depinde de tot. Nu învăţăm niciodată de-ajuns până când nu se împlineşte timpul. Până nu plătim preţul. Şi nici atunci nu suntem garantat atât de înţelepţi cum am vrea, cum ar trebui să fim.
Nu numai ceilalţi ne oferă surprize. Surprizele cele mai mari vin din noi înşine, cei despre care credem că ştim cele mai multe lucruri. De câte ori ne tulburăm conştient apele interioare? De câte ori avem curajul să răscolim tot ce se află dincolo de stratul superficial al aparenţelor? Cine îşi asumă primul nebănuitul din el pentru ca, mai apoi, să-l poată învăţa şi pe celălalt acelaşi lucru?

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Patricia

Ultima Picatura

Uneori ai zice că te-ai săturat de tot. Că rezerva ta de încredere s-a epuizat. Cauţi până la ultima picătură. Nimic. Nimic din ce ţi-ar fi trebuit, nimic din ce sperai să mai poţi găsi. Nici măcar cuvintele. Parcă şi ele s-au ascuns.
În jurul tău e linişte. Liniştea celui singur, la care nu mai ajung nici măcar amintirile bune. Cel singur, pe care prezentul pare că îl refuză.
Important e să vrei să înveţi să lupţi. Pentru asta, niciodată nu e prea târziu. Întotdeauna mai e ceva de salvat. Ceva care merită salvat.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Sfidand Asteptarea

Sărbătoarea din noi. Care nu ţine cont de datele oficiale. Când sufletul tău se topeşte de bucuria revederii acelui suflet drag. Când secunde, minute şi ore, puse cap la cap, respiri doar prin celălalt. Sfidezi aşteptarea, înfrunţi distanţa. Trăieşti doar pentru următoarea revedere. Toate îţi par atunci încărcate de semnificaţii. Culorile au farmec, cuvintele ai vrea să le poţi ţine minte pe toate. Gesturile au greutatea faptelor.
Sunt lucruri pe care numai iubind le conştientizezi, aşa cum sunt şi lucruri pe care tot iubind le poţi ignora cel mai bine. Primele ţin de tine şi de el. Celelalte ţin de ceilalţi şi au atât de mică importanţă.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

La Urma Urmelor

Fereastra de sus din cubul meu de aer. Cea care dă spre cer. Îmi înalţ sufletul pe vârfuri. Tu mă întrebi cum se vede afară, iar eu îţi spun că tocmai s-a întunecat. În visele mele întotdeauna e noapte. Trebuie să stăm de vorbă, îmi spui. Trebuie, ştiu. Pereţii cubului sunt foarte subţiri. Se aude tot, de cealaltă parte. Chiar şi respiraţia ta. Viaţa are rost în măsura în care lipsa vieţii duce la pierderea sensului.
Aşteptarea aceea. Orele când ştiu că, orice aş face, tu vii doar atunci când trebuie. Nici mai devreme, dar nici mai târziu. Mă ajută gândul că eşti şi că vii, orice s-ar întâmpla. Puţine certitudini avem pe lumea asta. Tu faci parte din certitudinile mele. Oameni care vin şi oameni care pleacă. Atât de puţini oameni care rămân. La urma urmelor, unul e de-ajuns.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Caderi Necesare

Există căderi necesare. Aşa cum există şi adversari necesari şi greşeli necesare. Altfel, cum am şti cât de mult valorează o reuşită, cum am putea măsura distanţa dintre noi şi trecutele noastre fragmente de viaţă, dintre eul de ieri şi cel de azi?
Prietenii ni-i facem singuri şi uneori ni-i gonim singuri. Cu sau fără intenţie, realizând sau nu cât pierdem de fiecare dată.
Se-ntâmplă şi să greşim de două ori la fel. Se-ntâmplă şi să ne ia prin surprindere unele renunţări. Şi, mai ales, se-ntâmplă adesea ca eşecurile să se suprapună, punându-ne la încercare puterea de a încasa lovituri. Lovituri care pot năuci. Întotdeauna apare însă şi ceva-ul care te ajută să uiţi, să treci mai departe, să depăşeşti momentul şi, în final, să-ţi vindece toate rănile. Cu ce preţ? Asta e numai treaba ta.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Aripi

Aripi care te ajută dacă nu să te înalţi, măcar să nu te prăbuşeşti. Şi să nu fii călcat în picioare. Oameni despre care habar n-ai cât de aproape îţi pot fi, atunci când ai zice că eşti foarte singur. Şi oameni care demolează, cu un cuvânt, apropierea câştigată în ani. Ştii că ai cu certitudine un creier, un suflet şi un posibil surâs. Ele îţi sunt, teoretic, suficiente pentru
a-ţi încropi o pereche de aripi. Nu neapărat noi, nu neapărat ample, sofisticate, imaculate. Dar utile. Măcar să ştii că ele există, că sunt ale tale. Şi că le poţi găsi acolo, unde ştii numai tu.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Starea de Alb

Albul din noi sau ceea ce rezistă la orice fel de agresiuni. Albul ca prezenţă dorită, necesară. Ca refugiu, pentru atunci când ai zice că nimic nu ţi-a mai rămas doar al tău. Albul ca stare de sărbătoare. Astfel încât să nu ai timp nici să te plictiseşti, nici să te saturi de sentimentul pe care ţi-l crează.
Starea de alb sau starea când poţi rămâne singur cu ce ai tu mai bun şi mai sfânt. Dacă nimic nu ţi-a rămas în afară, dacă totul pare lipsit de sens, porneşte de la ideea că albul există în orice. De ce nu s-ar inventa, pentru atunci când avem nevoie, picătura de alb care să ne ajute să vedem mai curat lucrurile? Şi faptele.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Cuminte ?!?

Locuri Goale

Ca şi când cineva ar fi apăsat pe “stand by”. Sentimentul de a fi încremenit, nici măcar în aşteptare. Poate, mai degrabă, acceptând renunţarea. Golul care rămâne. Cu el poţi face orice. De la a-l ridica la rangul de gol autentic şi dureros până la a-l coborî la stadiul de gol nesemnificativ şi uşor de ignorat. Doare, de fapt, gândul că cineva în care ai fi vrut să crezi nu a înţeles rolul pe care tu, singur, i l-ai atribuit. Dor iluziile, în clipa în care te trezeşti şi le conştientizezi ca atare. Doare realitatea că rămâi, dincolo de amăgiri, singur cu tine. Din păcate, nu putem alege ceea ce e de uitat. Nici un om nu poate lua locul altui om. Şi uite aşa, se-adună în noi locuri goale. Unul lângă altul, fără să aibă nici o legătură unul cu celălalt. Decât, poate, dezamăgirea care însoţeşte naşterea fiecărui gol şi care rămâne un timp. Ca o urmă amară.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Ultima Dilema

Oare viata este nedreapta pentru ca mi te-a luat in urma cu 23 de ani sau este dreapta pentru ca ne-am regasit acum ?

Primavara Noastra

Ne-ar trebui uneori alte cuvinte, neinventate, în care să ne putem sprijini, în care să ne regăsim. Dar totul a fost de mult inventat şi nu ne rămâne decât să repetăm ceea ce s-a spus, să gândim în formule obişnuite. Convenţionalul are rădăcini prea mari în noi-ul din noi. Suntem prizonierii cuvintelor. De-aceea, poate, simţim uneori nevoia de tăcere. Nevoia de linişte şi de aşteptare calmă a unui timp pe care îl dorim încărcat de noi înşine. Stăm închişi în cercuri înguste din care nu ştim cum să ieşim. Lumea se raportează la mediul în care trăim, la oamenii din imediata noastră apropiere. Căile de acces la sufletele noastre au bariere pe care cine ştie dacă le vom mai putea ridica. Pentru a fi mai puţin singuri, ducem cu noi idealuri proiectate într-un viitor nedecis. Am ajuns să cunoaştem exact preţul timpului rămas în urmă. Poate că avem nevoie acum de un anotimp al dezgheţului. Numai că nu ştim ce e de făcut ca să aducem mai repede primăvara. Primăvara noastră.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Ascult

Distante si Suflete

Distanţa între tine şi propriul tău interior - ca şi cum am vorbi despre camere locuite de suflete. Suflete încăpătoare, suflete ordonate, suflete aerisite. Suflete singure. Întotdeauna, dincolo de aparenţe. Fiecare, într-un fel sau altul, îşi recunoaşte singurătatea şi şi-o poartă. Cu demnitate sau fără. şipând sau tăcând. Între două anotimpuri, între două aşteptări ale aceleiaşi împliniri niciodată trăite deplin.
Dreptul fiecăruia de a-şi apăra visul. Chiar dacă e atât de neverosimil, încât toţi ceilalţi ştiu dinainte cât de puţin se poate din cât de mult am vrea să se poată. Însă nimeni nu ştie niciodată lucrul acesta pentru sine.
Nu poţi trăi decât pentru binele tău. Dar poţi trăi pentru tine gândindu-te şi la altcineva. Sunt lucruri pe care ai vrea să nu le uiţi, pe care ai da orice să le poţi lua cu tine. Numai că timpul le schimbă întâi puţin, apoi le diminuează intensitatea, transformându-le, mai târziu, în amintiri simple.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Eu Fara Tine

Liniştea aceea fără de care nimic nu iese cum ar trebui. Sentimentul că există cineva pentru care faci tot ce faci bun. Cineva căruia îi pasă de tine. Poţi fără ele? Poate că uneori ţi se pare că da. Poate că, de fapt, ne amăgim cu ideea că nu depindem de nimeni, că putem fi şi singuri puternici. Dar şi cei puternici au slăbiciunile lor. Care, o dată şi o dată, tot îi fac vulnerabili. Răspântiile ne sunt date pentru a conştientiza, permanent, că puteam pierde mai mult. Nici un drum, după o răscruce, nu mai e acelaşi. E cel vechi, plus încă ceva şi minus altceva. Eu fără tine sunt eu cu tine din care te-am (te-au?) luat pe tine. Şi cubul meu de aer din care, periodic, parcă mi se ia aerul... El trebuie, de fapt, doar reîmprospătat. Altfel, cum aş putea supravieţui?

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Ratatul

Amintiri din Viitor

Trebuie sa vizualizezi viitorul la fel cum vizualizezi si trecutul. Numai asa se va intampla.

Coco Chanel 1959

Clepsidra

Dincolo de aşteptări mai este întotdeauna loc pentru ceva, care începe de acolo de unde se termină febra lucrului dorit. Dincolo de cuvinte există permanent în noi puterea de a comunica, cu atât mai mult cu cât înţelegerea ar trebui să nu lase loc barierelor de nici un fel. A mai trecut un an. Am mai trăit un an. Lăuntrul fiecăruia s-a mai schimbat puţin. Uneori zâmbim imaginii noastre din fotografiile vechi, alteori ne regăsim în rânduri scrise cândva, în mici amintiri uitate. O clepsidră pentru fiecare, ca o măsură a timpului interior. Un brad, mereu altul, dar care aduce în casele noastre acelaşi aer proaspăt de nou an, de noi speranţe. Mi s-a întâmplat să uit ceva, în seara Anului Nou. Nu mi-am pus o dorinţă. Sper să nu fie grav, mai ales că nu de dorinţe ducem lipsă. Poate că altcineva, în aceeaşi seară şi-a pus două, la care ţine în egală măsură. Şi poate că astfel i se vor împlini amândouă.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Atat cat ti se Cuvine

Încercând să îţi dai singur răspunsuri. Să judeci normal într-o lume despre care ştii atât cât ţi se cuvine. Atât cât ai avut curajul să cauţi. Să afli. Dacă te dor urechile, te refugiezi în liniştea din tine. Fără să te ascunzi. Atât cât să ţi se facă dor. De sunete. Dacă oboseşti, e suficient să ştii că sunt alţii cu adevărat trişti, pentru a descoperi că încă mai ai resurse. Că poţi trece şi peste asta. Şi că nici măcar nu este atât de greu cum ai fi crezut. Dacă simţi că prea multe şi prea grele s-au adunat, nu trebuie nici măcar să te străduieşti să uiţi. Oricum, cu timpul, uiţi. Important este să ai întotdeauna ceva de iubit. Pentru a-ţi aminti, în fiecare clipă, că merită.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Drumul spre Noi

Întâmplările vieţii, jocuri de noroc la care pot câştiga doar cei deprinşi cu victoriile. Bucurii frânte în mici fărâme de tristeţe care trec prin noi adunându-se toate în acelaşi pahar. Socluri pe care înălţăm şi coborâm, deopotrivă, reperele faptelor noastre măsurate în deziluzii. De ce obosim, uneori? Pentru că uităm drumul spre noi, spre cubul de aer al fiecăruia, prin care supravieţuim cu începutul şi sfârşitul fiecărui vis. Partea noastră de vină - starea de repaos la marginea clipei cu bucuria celui aflat în mijlocul vârtejului. Ne baricadăm sufletul cu tot felul de întâmplări când, de fapt, n-am avea nevoie decât de sentimentul că o putem lua, de fiecare dată, de la capăt.

Angela Ribus - Sahare si Fantani

Aventura

Cand eram pustan ma ofticam ca nu pot avea o viata aventuroasa pentru ca nu mai existau insule misterioase ca-n Jules Verne. Romania mi-a scos aventura pe nas.

Prin Bucuresti