La Urma Urmelor

Fereastra de sus din cubul meu de aer. Cea care dă spre cer. Îmi înalţ sufletul pe vârfuri. Tu mă întrebi cum se vede afară, iar eu îţi spun că tocmai s-a întunecat. În visele mele întotdeauna e noapte. Trebuie să stăm de vorbă, îmi spui. Trebuie, ştiu. Pereţii cubului sunt foarte subţiri. Se aude tot, de cealaltă parte. Chiar şi respiraţia ta. Viaţa are rost în măsura în care lipsa vieţii duce la pierderea sensului.
Aşteptarea aceea. Orele când ştiu că, orice aş face, tu vii doar atunci când trebuie. Nici mai devreme, dar nici mai târziu. Mă ajută gândul că eşti şi că vii, orice s-ar întâmpla. Puţine certitudini avem pe lumea asta. Tu faci parte din certitudinile mele. Oameni care vin şi oameni care pleacă. Atât de puţini oameni care rămân. La urma urmelor, unul e de-ajuns.

Angela Ribus - Sahare si Fantani