Locuri Goale

Ca şi când cineva ar fi apăsat pe “stand by”. Sentimentul de a fi încremenit, nici măcar în aşteptare. Poate, mai degrabă, acceptând renunţarea. Golul care rămâne. Cu el poţi face orice. De la a-l ridica la rangul de gol autentic şi dureros până la a-l coborî la stadiul de gol nesemnificativ şi uşor de ignorat. Doare, de fapt, gândul că cineva în care ai fi vrut să crezi nu a înţeles rolul pe care tu, singur, i l-ai atribuit. Dor iluziile, în clipa în care te trezeşti şi le conştientizezi ca atare. Doare realitatea că rămâi, dincolo de amăgiri, singur cu tine. Din păcate, nu putem alege ceea ce e de uitat. Nici un om nu poate lua locul altui om. Şi uite aşa, se-adună în noi locuri goale. Unul lângă altul, fără să aibă nici o legătură unul cu celălalt. Decât, poate, dezamăgirea care însoţeşte naşterea fiecărui gol şi care rămâne un timp. Ca o urmă amară.

Angela Ribus - Sahare si Fantani