joi, 26 februarie 2009

Prima

PRIMA POEZIE SCRISA DE MINE
(aveam 16 ani, recuperata azi-noapte si multumesc din suflet)


Baiatul care surade

Priveste cum iese in strada cu parul valvoi
in picioarele goale.
Noi, trecatorii,
il cunoastem cu totii.
E baiatul care surade.

Toti zic ca n-are necazuri,ca-i fericit.
Toti care trec….Doar e baiatul care surade.
Imparte la toti
cate o vorba, cate un zambet,
da bani la saraci si fura mere din piata.
Sunt dati cand il prinde.
Cuminte indura, surade
si pleaca.

Priviti cum ies in strada
cu parul valvoi,i n picioarele goale.
Voi, trecatorii, ma cunoasteti cu totii.
Hm… Sunt baiatul care surade.

Toti zic ca nu am necazuri,ca-s fericit. Toti care trec.
Hm… Doar sunt baiatul care surade.
Impart la toti cate o vorba, cate un zambet,
dau bani la saraci si fur mere din piata.
Sunt dati cand ma prinde.Cuminte indur,surad
si plec.

Si plec la fel de indragostit
precum am venit.

Doar sunt baiatul care surade!…

(Bucuresti, 04 august, 1983)

Un comentariu:

Marilyn spunea...

cu parul valvoi zici... aici ne asemanam...chiar si la suras....
faina poezia, cu surasul inca pe buze!!!